CNSMLA

social phobia, head, people-4205699.jpg

Ce sunt fobiile?

“Nu am mai ieşit din casă de 6 luni. Am fost la doctor de Crăciun, dar am ajuns aşa într-o stare încât am crezut că mă prăbuşesc pe loc şi de-atunci vine să mă viziteze la domiciliu. Mă simt în siguranţă aici şi nu mai trec prin stările alea oribile, dar nici acasă nu mă pot relaxa dacă e cineva la mine în vizită.”

“Intodeauna am avut o reţinere în a ieşi şi a socializa şi treptat, am început să ies din ce în mai puţin singură şi am început să mă bazez din ce în ce mai mult pe un pahar, două, de alcool ca să-mi dea curaj. Acum un an, încă puteam să merg la magazinul din colţ şi la soră-mea în vizită, dar acum nu mai pot nici asta să fac, nici măcar după ce beau alcool. Numai vorbind despre asta şi simt că-mi fuge pământul de sub picioare. Încerc să nu mă gândesc la sentimentele oribile pe care le pot simţi – gândul e la fel de îngrozitor că actul în sine de a ieşi. Câteodată mă întreb dacă nu cumva înnebunesc. Sora mea îmi este foarte de ajutor – îmi face cumpărăturile şi mă vizitează aproape zilnic.

Ce sunt fobiile?  

O fobie este o frică exagerată de o situaţie sau un obiect care, în mod normal, nu provoacă o frică atât de intensă. Poate influenţa mult modul de trăi.

Fobiile reprezintă una dintre dereglările anxioase şi se centrează pe reacţia naturală la frică – anxietate. Cu toţii devenim anxioşi la un moment dat. Oamenii care suferă de fobii sunt speriaţi de sentimentele pe care le experimentează când devin anxioşi. Aproape toate fobiile au legătură cu locuri, situaţii, animale sau obiecte care nu sunt neapărat înfricoşătoare. Frica este o reacţie naturală pentru fiecare om şi ajută  la a rămâne în siguranţă, la a supravieţui. Pe măsură ce creştem, învăţăm ce e periculos şi cum să evităm pericolul. Ştim cum e să-ţi fie frică într-o anumită situaţie şi mulţi dintre noi avem frică de anumite lucruri, fie că e vorba de frică de a urca pe o scară, frică de apă, de câini, etc. Acestea pot fi considerate răspunsuri fireşti la ceva ce ne-ar putea face rău.

Ce face diferenţa între fobie şi frică este că fobia nu are măsură. Poate restricţiona sever viaţa cuiva şi îl poate sili să ia măsuri extreme pentru a evita situaţiile asociate cu fobia respectivă.

Fobiile sunt cunoscute ca nevroze (nu psihoze) pentru că cei care experimentează fobia sunt conştienţi de faptul că gândurile şi sentimentele pe care le trăiesc sunt proprii şi nu vin din altă parte, dintr-o sursă externă.          

Fobia nu este o boală, însă poate produce simptome fizice severe asociate cu panica şi anxietatea, cum ar fi tahicardie, puls crescut, durere de stomac, ameţeli, transpiraţie şi tremurat, uscăciunea gurii, greaţă şi tulburări de gândire.

Deşi aceste senzaţii trec, pot fi foarte traumatizante atât cât durează, făcându-l pe cel în situaţie să se simtă copleşit şi lipsit de control. (Deseori, oamenii cu fobii evita să rămână singuri din această cauză). După ce criza trece, ei se pot simţi deprimaţi şi ruşinaţi.

Care sunt diferitele tipuri de fobii?

Există trei tipuri de fobii – agorafobia, fobia socială (cunoscută şi că tulburare de anxietate socială) şi fobii specifice.

Persoanele cu o fobie specifică au o teamă excesivă și nejustificată în prezenţa sau în anticiparea unui anumit obiect, loc sau situaţie. Frica este îndeajuns de mare pentru că persoana care o simte să vrea să evite situaţia care îi provoacă aceste sentimente negative.

Fobiile specifice comune includ animale, insecte, înălţimi, tunet, zboruri, conducerea maşinii, transport public, proceduri dentare sau medicale şi lifturi. O persoană cu o fobie îşi dă seama că frica este iraţională, dar chiar și gândul la ea poate provoca o anxietate extremă.

Cele mai răspândite fobii sunt:

  • Agorafobia – frica de spaţii largi şi/sau aglomerate
  • Claustrofobia – fricade spaţii închise
  • Acrofobia – frica de înălţimi
  • Misofobia – frica de germeni şi bacterii
  • Aerofobia – frica de zbor (cu avionul)
  • Cinofobia – frica de câini
  • Arahnofobia – frica de păianjeni
  • Astrafobia – frica de tunet şi furtuna
  • Ophidiofobia – frica de şerpi
  • Hematofobia – frica de sânge

Cât de frecvente sunt fobiile?

Din păcate, oamenii care suferă de fobii de multe ori se simt incapabili să vorbească despre asta. Asta face că estimarea cazurilor existente să fie greu de făcut. E clar însă că fobiile sunt foarte frecvente şi că mulţi oameni suferă de mai multe fobii simultan.

Majoritatea suferă de una dintre fobiile enumerate mai sus. Agorafobia este probabil cea mai răspândită şi afectează în principal femeile. Fluctuează de la o frică uşoară de a ieşi în oraş până la imposibilitatea de a părăsi domiciliul, ceea ce poate duce la depresie şi anxietate severă.

Cum încep fobiile?

E neclar exact de unde vin fobiile. Unii oameni pot detecta fobiile încă din copilărie sau le pot lega de un anumit eveniment, alţii nu ştiu de unde vine fobia lor.

Există o sugestie cum că oamenii care nu au o strategie solidă de a face faţă greutăţilor vieţii sunt mai predispuşi la fobii. Fobiile pot apărea ca urmare a unor perioade prelungite de stres şi anxietate, precum şi în urma unui anumit eveniment care a produs un atac de panică. Atacurile de panică sunt foarte des întâlnite şi mulţi oameni experientează atacurile de panică la un moment dat în viaţa lor. Depresia, de asemenea, pare a fi în strânsă legătură cu anxietatea.

Relaţiile stresante, condiţiile de trai deficitare, sărăcia şi alţi factori sociali contribuie la creşterea sentimentului de nesiguranţă şi cresc gradul de vulnerabilitate al unui om.

La debutul unei fobii, omul se simte îngrozit de o anumită situaţie sau de un loc – dar nu ştie exact motivul. De fiecare dată când situaţia se repetă, are o senzaţie copleşitoare cum că urmează un dezastru şi o dorinţă intensă de a evada din acea situaţie. Sentimentul de frică este atât de real şi de intens încât persoana  ajunge să creadă că aceste sentimente o vor urmări oriunde se duce. Până la urmă, evitarea situaţiei pare cea mai sigură opţiune – stând departe de orice lift, de exemplu, mergând peste tot numai pe jos, stând numai în casă, etc.

Cei ce suferă de fobii nu sunt îngroziţi neapărat de o situaţie anume ci mai degrabă de sentimental de frică intensă prin care trec când se afla în situaţie. Deşi ştiu că nu se afla în pericol, nu se pot totuşi convinge de asta.

Care sunt simptomele?

Cel mai des întâlnit simptom al unei fobii este teama puternică pe care o persoană o simte mai mult decât majoritatea oamenilor, de fi într-o situaţie, de a face o activitate sau de a fi în jurul unui obiect.

Oamenii cu fobii ar putea întâmpina următoarele simptome atunci când se afla în jurul obiectului sau situaţiei de care se tem:

  • Îşi pierd controlul
  • Sentiment de panică
  • Puls rapid
  • Transpirație
  • Comportament de evitare
  • Dificultați de respirație
  • Pot leşina.

Ce mă poate ajuta să trăiesc cu o fobie?

Poate fi folositor să începeţi cu o vizită la medicul de familie, care vă poate îndruma către un psihiatru sau către un psiholog, astfel încât să aflaţi ce tratament este cel mai potrivit pentru dumneavoastră. Sau poate preferaţi să vă găsiţi singuri terapeutul sau sursa de ajutor. Mulţi oameni nu cauta ajutor profesional, ci dezvoltă singuri tehnici de auto-ajutorare. Nu există o soluţie universal valabilă, diferite metode funcţionează diferit de la om la om.

Cum mă pot ajuta singur ?

Nu există o metodă garantată să funcţioneze pentru a combate fobiile. Diferite strategii funcţionează pentru diferiţi oameni. Unii preferă să gestioneze problema singuri, alţii să intre în grupuri de suport sau să lucreze cu un psiholog, psihiatru sau un terapeut cu un plan de tratament discutat în prealabil. – sau o combinaţie de metode.

Terapii

Există diferite metode de tratament prin comunicare printre care consilierea, psihoterapia şi terapia cognitiv-comportamentală.

 Psihoterapia tinde să fie de durată şi să intre în profunzime şi se axează pe găsirea şi tratarea cauzelor dezechilibrului precum şi pe dezvoltarea unor strategii de a face faţa problemelor.

Terapia cognitiv-comportamentală identifica conexiuni între gândurile, sentimentele şi comportamentul unei personae şi dezvolta abilităţi practice de a le gestiona. Acest gen de tratament s-a dovedit a fi foarte util în tratarea fobiilor.

Terapia comportamentală, cunoscută şi ca desensibilizare sau terapia prin expunere, se foloseşte adesea de către psihologi şi implică expunerea treptată la sursa de frică, astfel încât persoana ajunge să îi poată face faţă.

Programe de autoajutorare

Poţi alege să urmezi un program propriu, care poate include tehnici de terapie cognitiv-comportamentală. Poţi lucra pe cont propriu, ajutat de cineva, sau cu un terapeut.

Ca exemplu, un pacient diagnosticat cu agorafobie îşi poate planifica să facă un drum scurt afară din casă, pentru început. Treptat, timpul petrecut afară din casa se măreşte, la fel şi distanţa parcursă. În mod similar, un program menit să reducă claustrofobia poate începe cu abordarea unui spaţiu închis cum ar fi un lift, privirea altor oameni care îl folosesc, deschiderea uşilor, apoi urcatul întâi un etaj, apoi mai mult. La fel şi cu monofobia, în care se poate începe prin a petrece puţin timp singur şi gradat timpul este mărit. Fobia spaţială afectează echilibrul şi există o sugestie cum că ar afecta în special oamenii care au o problemă fizică la mers. Aceleaşi tehnici pot fi aplicate şi în acest caz, începând cu paşi mici, puţini şi mărind treptat numărul.

Tehnici de relaxare

Unii oameni găsesc tehnicile de relaxare foarte utile. Materiale scrise sau video te pot învăţa cum să-ţi îmbunătăţeşti respiraţia pentru a slăbi tensiunea, exerciţii fizice de relaxare a muşchilor şi planuri de acţiune pentru a te ajuta să faci faţă situaţiilor dificile.

Grupurile de suport

Poate fi folositor să împărtăşeşti experienţe comune şi metode de a face faţa unor situaţii cu alţi oameni aflaţi în aceaasi situaţie.

Ce pot face partenerii de viaţă, prietenii, rudele, pentru a putea fi de ajutor?

Este foarte util să recunoşti cât de greu îi este persoanei în cauză să treacă prin asemenea situaţie şi să îi accepţi trăirile. Dacă simt ca ceilalţi îi tratează ca şi cum ar exagera, atunci tendinţa lor va fi de a se izola.

Dacă lucrează la un program de auto-ajutorare (pe cont propriu sau cu un terapeut) îl poţi întreba cum îl poţi ajuta sau îl poţi însoţi la terapie dacă ţi-o cere.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.