Proiecte

Proiect twining Finlanda

LINII DIRECTOARE PENTRU PLANIFICAREA REGIONALĂ A SERVICIILOR DE REABILITARE PSIHOSOCIALĂ

Elaborat de:
Markku Karmeniemi, Manager executiv, Asociaţia de Psihiatrie Socială din Ostrobotnia de Sud, Finlanda
Timo Haapoja, Manager de dezvoltare, Asociaţia Înregistrată de Psihiatrie Socială din Sud-Estul Finlandei
Bucureşti 2010
Parteneriat European de Înfrăţire: Sprijin pentru finalizarea sistemului integrat de servicii de sănătate mintală RO/2007/IB/SO/01
La acest material au contribuit echipe de specialişti
de la următoarele instituţii:
Spitalul de psihiatrie Eftimie Diamandescu Bălăceanca, Ilfov
Spitalul de psihiatrie Gura Ocniţei, Dâmboviţa
Stationar de zi Copii Spitalul de psihiatrie
Constantin Gorgos-Titan, Bucureşti
Spitalul de psihiatrie Cronici, Schitu Greci – Olt
Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, Bucureşti
CSM 4 Spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia, Bucureşti
CSM Adulţi Titan, Bucureşti
CSM Adulţi Constanţa
CSM Copii Constanţa
Spitalul de psihiatrie Socola, Iaşi
CSM Adulţi, Vaslui
Spitalul de psihiatrie Sf Nicolae, Roman
CSM Ghelerter, Iaşi
DGASPC, Iaşi
CSM Iaşi
LSM Lascar Catargi, Iaşi
ACAR, Iaşi

DESPRE LINIILE DIRECTOARE
1. Privire de ansamblu asupra serviciilor
de reabilitare psihosocială
1.1. Elementele fundamentale ale reabilitării psihosociale
1.2. Normalizare şi integrare în reabilitare
1.3. Diferite tipuri de integrare în reabilitarea psihosocială
1.4. Instruire pentru Reabilitarea psihosocială
1.5. Combaterea stigmatizării
1.6. Finanţări pentru munca de reabilitare psihosocială
1.7. Crearea de reţele
1.8. Planurile individuale de reabilitare
psihosocială ca pietre de temelie
1.9 Servicii de adăpostire
1.10. Unităţi de zi active
1.11. Servicii de asistenţă la domiciliu
1.12. Instruire pentru lucru
1.13. Lucrul în familie
1.14. Medicaţia
1.15. Cooperarea cu asistenţa medicală primară
2. O propunere de Cuprins pentru Planul regional al
Serviciilor de reabilitare psihosocială
3. Linii directoare practice pentru procesul de pregătire a
planurilor regionale de reabilitare psihosocială
4. Evaluarea implementării planului si actualizarea planului
pentru servicii regionale de reabilitare psihosocială
LINII DIRECTOARE PENTRU PLANIFICAREA REGIONALĂ A SERVICIILOR DE REABILITARE PSIHOSOCIALĂ

DESPRE LINIILE DIRECTOARE
Scopul acestor linii directoare este de a ajuta la planificarea, realizarea şi
evaluarea sistemului de servicii de reabilitare psihosocială în regiunea
dumneavoastră de interes. Aceste linii directoare au fost elaborate pornind
de la informaţii bazate pe dovezi şi de la cele mai bune practici. Modelul de
servicii acordate în cadrul comunităţii reprezintă contextul practic al acestor
linii directoare. Acest lucru înseamnă că munca desfăsurată în sănătatea
mintală şi beneficiarii acesteia devin parte a societăţii.
Liniile directoare sunt practice şi prezintă sumar procesul de dezvoltare a
reabilitării psihosociale. Permit posibilitatea de a include specificul local şi
de a elabora planuri individuale de lucru pentru regiunea dumneavoastră.
Liniile directoare cuprind şi exemple practice cu privire la reforma din
domeniul sănătăţii mintale care a avut loc în ultimii 30 de ani în Finlanda.
Liniile directoare sunt împărţite în patru părţi:
1. Privire de ansamblu asupra serviciilor de reabilitare psihosocială
2. Cuprins pentru pregătirea planului regional de servicii de
reabilitare psihosocială
3. Linii directoare practice pentru procesul de pregătire a planului
regional de servicii de reabilitare psihosocială
4. Evaluarea implementării şi actualizarea planului regional
Elaborarea liniilor directoare a reprezentat un proces alcătuit din patru
etape, acestea fiind următoarele:
1. Familiarizarea cu sistemul de servicii
Experţii se familiarizează cu serviciile de sănătate mintală din România, în
cadrul vizitelor făcute la spitalele locale de psihiatrie şi la centrele de zi în
perioada 25-29 ianuarie 2010.
Vizitele au inclus Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia şi Centrul

de zi/ Spitalul de zi al acestuia din Bucureşti şi Spitalul Eftimie Diamandescu Bălăceanca.

2. Ateliere de lucru despre viitor
Ateliere de lucru referitoare la serviciile de sănătate mintală desfăşurate în
perioada 26-29 aprilie 2010: un atelier de lucru de o zi la Bucureşti şi un
atelier de lucru de o zi la Iaşi. Scopul acestor ateliere de lucru a fost analizarea
şi evaluarea situaţiei actuale a serviciilor de sănătate mintală şi crearea unei
viziuni pentru viitor împreună cu profesioniştii din diferite regiuni.
3. Ateliere de lucru pentru planificarea regională a serviciilor de
reabilitare psihosocială
Aceste ateliere de lucru s-au desfăşurat în perioada 17-21 mai 2010. Două
ateliere de lucru de câte o zi au fost organizate la Bucureşti şi Iaşi. Scopul
atelierelor a fost de a elabora planuri regionale de reabilitare psihosocială
pentru zece arii de interes. Aceste planuri au fost realizate prin lucrul în
echipă împreună cu profesioniştii din zonele de interes. Anexa Raportului
cuprinde trei modele de planuri regionale.
4. Elaborarea liniilor directoare
Liniile directoare au fost elaborate în perioada 21-25 iunie 2010. În
procesul de elaborare au fost luate în considerare informaţiile obţinute în
cursul vizitelor, precum şi feedback-ul oral şi scris de la întâlnirile de lucru
regionale. Mai mult, experienţa dobândită de către experţii finlandezi în
cadrul propriilor organizaţii din Finlanda a fost folosită în formularea acestor
linii directoare.
1. PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA SERVICIILOR
DE REABILITARE PSIHOSOCIALĂ
1.1. ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE
REABILITĂRII PSIHOSOCIALE
Reabilitarea psihosocială este o parte a Psihiatriei sociale, care este o ramură
a psihiatriei. Studiază impactul mediului social asupra sănătăţii mintale şi
crează cadrul teoretic pentru reabilitarea psihosocială. Scopul reabilitării
psihosociale este de a aduce pacienţii/ clienţii şi tratamentul psihiatric
mai aproape de comunitate. În practică, obţine, sprijină şi restabileşte
capacitatea psihică şi socială.
Activităţile psihosociale combină metode din reabilitarea psihiatrică şi
socială. Au la bază diferite tipuri de servicii comunitare. Activităţile de
reabilitare psihosocială individuală au la bază nevoi individuale holistice.

Se observă în UE o tendinţă clară de scădere a numărului de paturi de
psihiatrie şi de creştere a serviciilor comunitare. Aceasta înseamnă că nevoia
de servicii psihosociale se va intensifica în viitorul apropiat.
Principiile de bază ale activităţilor psihosociale sunt:
• Pozitivism în filosofia reabilitării
• Identificarea resurselor mintale ale clienţilor
• Evaluarea posibilităţilor
• Individualitate
• Participarea activă şi angajamentul pacienţilor
• Obţinerea, sprijinirea şi restabilirea capacităţii funcţionale psihice şi
sociale.
• Crearea de reţele.
1.2. NORMALIZARE ŞI INTEGRARE ÎN REABILITARE
Handicapurile încă sunt adesea percepute ca fiind calităţi, defecte sau
deficienţe personale. Din perspectiva acestei definiţii, reabilitarea este
considerată ca o reparare a acestui defect sau a deficienţei.
Dacă handicapurile sunt percepute ca probleme în comunicarea dintre
mediu şi individ, zona în care operează reabilitarea ar trebui să fie considerată
ca parte a mediului. Ca atare, ar trebui să fie parte dintr-un mediu de operare
preventiv, constructiv, social şi de reabilitare socială a mediului.
Această direcţie de gândire este sprijinită de normalizare şi integrare. Ca
regulă generală, procesul de reabilitare ar trebui să se desfăşoare într-un
mediu normal de operare şi într-o reţea socială. Persoana care are nevoie
de reabilitare nu trebuie scoasă din mediul în care trăieşte şi transferată de
exemplu într-o instituţie de reabilitare ca o primă opţiune.
Exerciţiile sociale şi practice ar trebui să aibă un rol important ori de câte ori
este posibil, acestea trebuie să se desfăşoare chiar în mediul în care clienţii
trăiesc.
Procesul de reabilitare trebuie să se desfăşoare într-un mediu normal şi în
cadrul unei reţele sociale în care clienţii să poată:
- menţine şi dezvolte relaţii normale de familie şi de prietenie
- descopere posibilităţi egale pentru a influenţa societatea
- folosi serviciile oferite tuturor şi să rămână în contact cu ceilalţi utilizatori
de servicii şi cu furnizorii de servicii.

Normalizarea respectă liniile directoare elaborate de către Naţiunile Unite
- participarea persoanelor cu dizabilităţi în toate sectoarele unei societăţi
normale este văzută ca obiectiv şi în declaraţiile şi programele de acţiune
ale organelor internaţionale cuprinse în politica dizabilităţilor.
De ex. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a convenit asupra regulilor
standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi (1994)
care evidenţiază rolul persoanelor cu dizabilităţi ca membri ai societăţii şi
dreptul lor la propria societate normală. Persoanele cu dizabilităţi ar trebui
să primească sprijinul de care au nevoie prin intermediul serviciilor normale
de educaţie, sănătate, muncă şi sociale.
Normalizare înseamnă că persoana este acceptată cu toate dizabilităţile ei
ca membru al societăţii normale, având aceleaşi drepturi, responsabilităţi,
obligaţii şi oportunităţi ca şi ceilalţi cetăţeni.
1.3. DIFERITE TIPURI DE INTEGRARE ÎN
REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ
1. Integrarea funcţională
Integrarea funcţională înseamnă că persoanele în curs de reabilitare,
personalul şi persoanele de sprijin lucrează împreună ca şi comunitate
terapeutică, de exemplu.
2. Integrarea socială
Integrarea socială înseamnă în practică crearea de relaţii de bunăvoie între
persoanele în curs de reabilitare şi oamenii „obişnuiţi”.
3. Integrarea în societate
Scopul final este integrarea în societate. Toţi oamenii trebuie să se bucure
de oportunităţi egale în dezvoltarea şi dobândirea educaţiei şi profesiei
alese de bunăvoie – de a trăi în vecinătatea pe care fiecare o alege şi de
a participa la procesul de luare a deciziilor în societate atunci când sunt
dezbătute aspecte care influenţează viaţa acestora.
1.4. Instruire pentru reabilitarea psihosocială
Instruirea practică şi experienţa de lucru corespunzătoare sunt elementele
de bază ale reabilitării psihosociale profesionale. Actualizarea educaţiei
este o componentă foarte importantă pentru dezvoltarea de noi servicii
şi schimbarea metodelor de lucru. Nevoile individuale şi un context
practic împărtăţit reprezintă punctele de plecare în actualizarea educaţiei.

Actualizarea educaţiei merge împreună cu metodele practice de lucru şi
cunoştinţele profesionale.
În vederea desfăşurării muncii de reabilitare psihosocială este necesară o
echipă de lucru multidisciplinară. De obicei, o echipă este formată cel puţin
din următorii specialişti: psihiatru, psiholog, asistent medical de psihiatrie
şi asistent social. De aceea este necesară existenţa unui context comun de
lucru. Actualizarea educaţiei şi instruirile în grup oferă posibilităţi de găsire
a unui mod colectiv de lucru.
1.5. COMBATEREA STIGMATIZĂRII
Stigmatizarea este un obstacol foarte mare atunci când pacienţii se apropie
de comunitate. De aceea, lupta în vederea combaterii stigmatizării este
poate cea mai importantă parte în dezvoltarea serviciilor comunitare şi
apropierea de comunitate.
Promovarea sănătăţii mintale reprezintă un mod funcţional de desfăşurare
a muncii având ca obiectiv combaterea stigmatizării. Practic, aceasta
înseamnă informare deschisă despre problemele de sănătate mintală.
Aceasta oferă comunităţii posibilitatea de a înţelege pacienţii cu probleme
de sănătate mintală şi simptomele lor. Toate schimbările provoacă teamă în
rândul oamenilor; de aceea este important ca şi comunitatea să fie informată
cu privire la schimbările aduse muncii din domeniul sănătăţii mintale care
vor fi realizate în viitorul apropiat.
Contactul deschis, ascultarea şi comunicarea sunt cele care fac posibile
promovarea şi munca de combatere a stigmatizării. La nivel practic s-a
dovedit că următoarele metode sunt practici bune pentru realizarea muncii
de combatere a stigmatizării:
1. Promovarea sănătăţii mintale în şcoala primară
2. Colaborarea cu mass-media şi celebrităţi
3. Campanii de combatere a stigmatizării
4. Adunări ale cetăţenilor.
1.6. Finanţări pentru munca de reabilitare psihosocială
Ca exemplu vom prezenta aici câteva experienţe din Finlanda.

La nivel de client
Fiecare client ar trebui să aibă un mijloc de trai asigurat în viaţa sa de zi cu
zi. În Finlanda, subzistenţa provine în principal din prestaţiile de invaliditate
sau dintr-o subvenţie de reabilitare. Pentru persoanele în curs de reabilitare
psihosocială, care de cele mai multe ori nu au vechime de muncă, prestaţia
de invaliditate este foarte mică. Suma primită este de cele mai multe ori
insuficientă pentru a acoperi cheltuielile aferente serviciilor de adăpostire,
astfel că persoanele în curs de reabilitare au posibilitatea de a primi sprijin
pentru adăpostire şi o indemnizaţie de asistenţă medicală care este în
legătură chiar cu serviciul de reabilitare din cadrul societăţii. În unele cazuri,
biroul de asistenţă socială din municipalitatea unde clientul îşi are domiciliul
participă la acoperirea cheltuielilor.
Finanţare la nivel local
În Finlanda, serviciile de reabilitare psihosocială pot fi implementate şi
furnizate de către spitalele districtuale, municipalităţi şi furnizori privaţi
de servicii (asociaţii, fundaţii, SRLuri şi PFAuri). Municipalităţile pot alege
independent modul în care se ocupă de sarcinile legate de organizare. În
multe cazuri, municipalităţile scot serviciile la licitaţie şi în cadrul acestui
proces serviciile sunt stabilite atât din perspectiva criteriilor cantitative cât
şi calitative.
Contractele determină nivelul de preţ al serviciilor şi distribuţia costurilor
între municipalitate în calitate de cumpărător şi furnizorul de servicii.
Municipalităţile folosesc banii din bugetul format din fondurile provenite
din impozitele pe venit pentru achiziţionarea serviciilor. Se poate spune că
în general municipalităţile acoperă 70% din costuri şi restul de 30% este
acoperit de clienţii/ persoanele individuale care beneficiază de serviciile de
reabilitare psihosocială.
Alte surse de finanţare:
La nivel organizaţional
Pe lângă finanţarea publică trebuie să mai existe şi alte surse de finanţare.
În Finlanda, Finnish Slot Machine Association (RAY) promovează sănătatea
şi bunăstarea socială în Finlanda. Aceasta foloseşte profiturile obţinute din
jocurile de noroc pentru a sprijini activităţile şi proiectele desfăşurate de
organizaţii din sectorul sănătăţii şi bunăstării sociale.
1.7. Crearea de reţele

Reabilitarea psihosocială este o procedură complexă cu mai multe părţi
interesate. În Finlanda, tratamentul şi reabilitarea sunt adesea furnizate
de către diferite organizaţii. Din acest motiv, crearea de reţele trebuie să
fie foarte bine planificată pentru a asigura succesul activităţii zilnice de
reabilitare. Prin urmare, reabilitarea trebuie să fie văzută ca un proces de
lucru asemănător unei reţele. Şi reţelele personale ale pacientului sunt
importante pentru succesul reabilitării. Din perspectiva angajamentului,
toate persoanele incluse în reţea trebuie să fie conştiente de planul de
reabilitare, obiectivele şi viziunea acestuia. Acest lucru se realizează cel
mai bine atunci când toate părţile care aparţin reţelei, precum familia şi
autorităţile, sunt prezente alături de pacient în momentul stabilirii unui
plan de reabilitare.
1.8. PLANUL INDIVIDUAL DE REABILITARE
PSIHOSOCIALĂ CA PIATRĂ DE TEMELIE
Planul de reabilitare este mereu piatra de temelie a procesului de reabilitare
individuală. Fără planificare individuală reabilitarea psihosocială nu este
posibilă. Reabilitarea trebuie să se bazeze mereu pe un plan de reabilitare
scris, care să cuprindă următoarele părţi:
- nevoile individuale, bunele practici necesare în vederea reabilitării şi
evaluarea continuă a procesului de reabilitare. Cine ia parte la procesul
de reabilitare? Folosind abordarea participativă, cel puţin următorii actori
trebuie să participe:
- clienţii
- profesioniştii
- membrii familiei
- alte părţi interesate care oferă sprijin
Toţi aceşti participanţi sunt egali în planificarea şi evaluarea reabilitării.
1.9 SERVICII DE ADĂPOSTIRE
Serviciile de adăpostire sunt eficiente, economice şi o alegere umană
bună pentru pacienţii cu boli psihice de lungă durată şi care au nevoie de
reabilitare psihosocială.
Serviciile de adăpostire pot fi una dintre cele mai importante părţi structurale
în momentul implementării reformei în domeniul sănătăţii mintale şi trecerii
la serviciile comunitare. Serviciile de adăpostire oferă o posibilitate reală de
scădere a numărului paturilor din spitalele de psihiatrie şi de dezvoltare a
serviciilor în cadrul comunităţii.
Dezvoltarea serviciilor de adăpostire protejate este strâns legată de
schimbările calitative şi cantitative aduse tratamentului psihiatric al
pacienţilor internaţi. Această politică trebuie să facă parte din politicile
sociale şi de îngrijire a sănătăţii acceptate de comun acord înainte ca
reforma de trecere la servicii comunitare să înceapă.
La nivel practic este bine ca dezvoltarea serviciilor de adăpostire să înceapă
din spital. Acest lucru înseamnă realizarea de planuri referitoare la modul în
care pot fi transformate pavilioanele pentru a sprijini mai mult reabilitarea.
După aceea, schimbarea progresivă a rutinei zilnice din pavilioane va fi
posibilă prin cooperarea dintre pacienţi şi membrii de personal. Totul
trebuie să fie bine planificat şi nu trebuie să uităm că schimbările mari nu se
fac dintr-o dată.
În anul 2007, Ministerul Afacerilor Sociale şi Sănătăţii din Finlanda a elaborat
recomandări pentru dezvoltarea de servicii de adăpostire în Finlanda. În
aceste recomandări, serviciile de adăpostire sunt împărţite în trei grupe în
funcţie de nevoia de sprijin precum şi tipul de adăpostire.
Grupele menţionate în aceste recomandări sunt:
1. Adăpostire protejată
Clienţii locuiesc în apartamente private. Personalul este prezent când este
necesar.
2. Locuinţe de serviciu
Clienţii locuiesc în locuinţe mici sau de grup, în care fiecare client desfăşoară
diferite activităţi de reabilitare. Personalul este prezent numai în timpul
programului de lucru.
3. Locuinţe de serviciu 24/24 de ore
Clienţii locuiesc în locuinţe mici sau de grup, în care fiecare client desfăşoară
diferite activităţi de reabilitare. Personalul este mereu prezent.
Iată câteva exemple pentru modul în care poate fi schimbată rutina zilnică
din pavilioane:
EXEMPLE DE DIFERENŢE ÎNTRE SPITAL ŞI
SERVICIILE DE ADĂPOSTIRE
SPITAL
1. Mâncarea oferită de
bucătăria spitalului.
2. Curăţenia făcută de
personalul de curăţenie.
3. Diferitele treburi de zi cu zi
îndeplinite de asistenţii
sociali.
4. Îngrijire medicală în pavilion.
5. Planificarea şi evaluarea
făcută de profesionişti.
SERVICII DE ADĂPOSTIRE
1. Clienţii stabilesc meniul şi
pregătesc mâncarea împreună
cu angajaţii.
2. Clienţii se ocupă de curăţenie
împreună cu personalul.
3. Treburile de zi cu zi îndeplinite
de clienţi în cooperare cu
personalul.
4. Îngrijire medicală în unitatea de
ambulatoriu.
5. Planificarea şi evaluarea făcute
de clienţi, membrii familiei
acestora şi profesionişti, toţi
împreună.
1.10. Unităţi de zi active
Centrele de zi sunt, de obicei, pentru persoanele care trăiesc independent
sau cu propria lor familie sau, uneori, în case de dimensiuni mici sau locuinţe
în comun.
Persoanele cu boli mintale au adesea tendinţa de a se izola în apartamentul
lor, ceea ce duce la izolarea de societate şi la tratament repetitiv în spital.
Când circuitul tratamentului spitalicesc este întrerupt, activităţile desfăşurate
la centrele de zi au rezultate bune. Ritmul zilnic regulat, contactul zilnic
cu echipa de reabilitare şi sprijinul din partea celorlalţi clienţi (sprijin din
partea superiorilor) vor duce la o mai bună iniţiativă pentru o viaţă activă şi
independentă a persoanelor în curs de reabilitare mintală, care va avea ca
rezultat o calitate mai bună a vieţii.
Activităţile desfăşurate sub îndrumarea personalului din unităţile de zi active
pot include activităţi de gătit, exerciţii de mişcare, comunicare, grupuri de
activităţi creative şi aptitudini sociale şi activităţi de simulare.
Activităţile de la centrul de zi sunt şi foarte eficiente din punctul de vedere
al costurilor: pentru preţul unei zi de spitalizare putem asigura în medie 10
locuri la centrul de zi.
1.11. Servicii de asistenţă la domiciliu
Serviciile de asistenţă la domiciliu sunt la acelaşi nivel cu serviciile de
adăpostire protejate. Serviciile de asistenţă la domiciliu înseamnă că
membrii personalului vizitează clienţii la domiciliu după cum a fost stabilit.
Serviciile de asistenţă la domiciliu sunt adesea folosite după perioada de
spitalizare sau serviciile de adăpostire.
Persoanele au de multe ori nevoie de servicii de asistenţă la domiciliu
atunci când locuiesc în propriul apartament. Acest lucru permite membrilor
familiei să locuiască împreună cu persoanele în curs de reabilitare.
Principalele obiective ale serviciilor de asistenţă la domiciliu sunt:
• interacţiunea terapeutică
• a învăţa cum să se ocupe de treburile din gospodărie
• medicaţie
• sprijin în interacţiunile sociale
• îndeplinirea diferitelor sarcini în afara casei.
1.12. Instruire pentru lucru
Instruirea pregătitoare pentru lucru are un rol important în reabilitarea
psihosocială. Aceasta are ca scop oferirea unui parcurs personalizat pentru
unii clienţi orientându-i spre viaţa profesională prin intermediul unui plan
individual de instruire.
Instruirea pregătitoare pentru ocuparea unui loc de muncă diferă, de
exemplu, de educaţia vocaţională prin partea foarte mare de instruire
practică pe care o cuprinde, de 70-80%. Pe lângă muncă, sunt desfăşurate
şi alte activităţi care vin în sprijinul reabilitării precum activităţi de grup,
consiliere pentru reabilitare, instruire individuală pentru lucru, exerciţii fizice
programate, cursuri de informatică, instruire teoretică şi zile de relaxare.
Obiectivul instruirii pregătitoare pentru ocuparea unui loc de muncă
(obiectiv) este de a ajuta persoana în curs de reabilitare să recunoască
propriile resurse şi să pornească la eliminarea obstacolelor. Instruirea
pregătitoare pentru lucru durează circa 1-2 ani.
1.13. Lucrul în familie
Conform cercetărilor, bolile psihice duc la creşterea riscului apariţiei
problemelor psihice în rândul membrilor familiei pacienţilor. De exemplu,
conform unui studiu de cercetare realizat în Finlanda 38% din membrii
familiilor au suferit de depresie clinică. S-a demonstrat de asemenea
că familiile au nevoie de ajutor eficient, prietenos şi rapid precum şi de
informaţii referitoare la situaţia lor. Acestea fac ca reabilitarea să fie mai
eficientă şi familiile se simt sprijinite.
Lucrul în familie permite participarea membrilor familiei la procesul de
reabilitare individuală. De asemenea, acesta ajută membrii familiei să
prevină simptomele problemelor de sănătate mintală şi să gestioneze
propriile sentimente. Lucrul în familie are mereu la bază consimţământul
clientului şi cel al membrilor familiei, însă uneori profesioniştii au un rol
important în motivarea acestora.
1.14. Medicaţia
Medicaţia are un rol important în procesul de reabilitare. Pe măsură ce
reabilitarea progresează, semnificaţia acesteia devine tot mai mare dat fiind
că responsabilitatea în a lua medicaţia îi revine progresiv clientului însuşi.
Este importantă asigurarea faptului că acesta continuă să ia medicaţia, mai
ales în primii paşi ai reabilitării. Obiectivul este de a învăţa clienţii să se
îngrijească în mod independent de propria medicaţie. Fiecare client trebuie
să aibă un doctor care să se ocupe de tratamentul medical. (Acesta poate
fi doctorul de la centrul de sănătate mintală sau un doctor municipal sau
particular).
1.15. Cooperarea cu asistenţa medicală primară
În Finlanda, persoanele apelează adesea la serviciile de asistenţă medicală
primară. De aceea şi clienţii serviciilor de psihiatrie care primesc îngrijire
în ambulatoriu folosesc serviciile de asistenţă medicală primară. Obiectivul
este ca toţi să înveţe cum să folosească aşa numitele servicii normale de
îngrijire a sănătăţii pe care şi ceilalţi le folosesc. Şi aceasta este o parte
importantă a normalizării şi integrării. Serviciile sunt folosite, de exemplu,
pentru verificarea medicaţiei, reînnoirea reţetelor, pentru programarea
şedinţelor de terapie şi serviciilor generale somatice de către un doctor.

2. O PROPUNERE DE PLAN REGIONAL DE SERVICII
DE REABILITARE PSIHOSOCIALĂ
1. DESCRIEREA REGIUNII
(ARIA DE INTERES, SPITAL, CSM )
• Populaţia
o Populaţia reprezintă un factor important în planificarea şi deciderea
nivelului de servicii.
• Rural/urban
o Disponibilitatea serviciilor şi mobilitatea clienţilor stabilesc diferite
provocări pentru zonele rurale şi urbane.
• Reprezentarea Sectorului Sănătăţii Mintale? Sector social? ONG?
Sau altele?
o Profesioniştii care pregătesc planul pentru serviciile psihosociale
regionale pot aparţine unor unităţi/ departamente diferite. Reabilitarea
psihosocială este un tip de activitate de reabilitare multiprofesională care
presupune cooperare între toate părţile implicate. Diferitele părţi au roluri
diferite şi îndeplinesc sarcini diferite în reabilitarea clientului, şi cu toate
acestea toate părţile trebuie să aibă acelaşi obiectiv comun menţionat în
planul de reabilitare.
• Descrierea serviciului
o Spital
o Îngrijire de zi/Spital de zi
o CSM
o Altceva
o Descrieţi serviciul din punctul de vedere al organizaţiei
dumneavoastră. Ce este realizat independent şi ce este realizat în cooperare
cu alte organizaţii?
o Care este principala sarcină a organizaţiei dumneavoastră?
o Cine coordonează reţeaua de cooperare?
o Cine are responsabilitatea globală a procesului de reabilitare?
• Pacienţii/clienţii/persoanele reabilitate
o Toate grupele de vârstă
o Numai adulţii
o Numai copiii şi adolescenţii

2. ROLUL SPITALULUI DE PSIHIATRIE ÎN REABILITAREA
PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
1. 2010 (situaţia actuală)
o Care este rolul spitalului în reabilitarea psihosocială?
o Ce este realizat independent şi ce este realizat în cooperare cu alte
organizaţii?
o Asigură spitalul propriile servicii de adăpostire?
o Asigură spitalul propriile servicii şi activităţi la centrul de zi?
o Asigură spitalul propria instruire pregătitoare pentru lucru?
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
3. ROLUL CENTRELOR COMUNITARE DE SĂNĂTATE
MINTALĂ (CSM) ÎN REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ
ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
1. 2010 (situaţia actuală)
o Care este rolul centrelor de îngrijire a sănătăţii mintale în reabilitarea
psihosocială?
o Asigură CSM propriile servicii de adăpostire?
o Asigură CSM propriile servicii şi activităţi la centrul de zi?
o Asigură CSM propria instruire pregătitoare pentru lucru?
o Organizează spitalul, CSM şi furnizorul de servicii de reabilitare
psihosocială întâlniri periodice ale reţelei pentru dezbaterea planului de
reabilitare a pacientului/ clientului?
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)

4. ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE PRIMARE
ÎN REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA
DUMNEAVOASTRĂ
1. 2010 (situaţia actuală)
o Care este rolul serviciului de asistenţă medicală primară în îngrijirea
sănătăţii mintale?
o Cum poate sprijini serviciul de asistenţă medicală primară procesul
de reabilitare a clientului?
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
5. ROLUL CENTRELOR DE ZI/STAŢIONARELOR DE ZI
ÎN REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ DIN REGIUNEA
DUMNEAVOASTRĂ
1. 2010 (situaţia actuală)
o Care este rolul Centrelor de zi/ staţionarelor de zi în reabilitarea
psihosocială?
o Asigură Centrele de zi/ staţionarele de zi servicii de adăpostire?
o În ce fel sprijină Centrele de zi/ staţionarele de zi procesul de
reabilitare a clientului?
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
6. ROLUL SERVICIILOR DE ADĂPOSTIRE ÎN
REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA
DUMNEAVOASTRĂ
o Cum sunt organizate serviciile de adăpostire în regiunea dvs.?
o Cine este responsabil să asigure servicii de adăpostire?
o În organizarea serviciilor de adăpostire se ţine cont de diferitele
nivele de sprijin de care au nevoie clienţii; de ex., sprijin 24/24 de ore sau
cazul opus: un serviciu de adăpostire în care un membru al personalului
vine în vizită de exemplu o dată pe săptămână?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
7. ROLUL SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ LA DOMICILIU
ÎN REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA
DUMNEAVOASTRĂ
o Asigură regiunea servicii de asistenţă la domiciliu?
o Cine răspunde de implementarea acestor servicii?
o Personalul care lucrează în cadrul serviciilor de asistenţă socială
cooperează cu alte servicii de asistenţă la domiciliu?
o Sunt serviciile disponibile 24/7?
o Sunt serviciile disponibile în situaţiile de criză?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
8. ROLUL SECTORULUI SOCIAL ÎN REABILITAREA
PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
o Care este rolul sectorului social în reabilitarea psihosocială?
o Participă vreun angajat din sectorul social la elaborarea/ analizarea
planului de reabilitare a pacientului/ clientului?
o Sunt organizate întâlniri între sectorul social şi celelalte părţi care
furnizează servicii de reabilitare psihosocială în regiunea dvs.?
o În ce fel sprijină sectorul social pacientul/ clientul când acesta începe
să ducă o viaţă independentă?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
9. ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE OCUPARE A UNUI LOC
DE MUNCĂ PENTRU PERSOANELE BOLNAVE MINTAL
ÎN REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA
DUMNEAVOASTRĂ
o Există în regiunea dvs. o unitate care să răspundă de furnizarea
serviciilor de calificare pregătitoare pentru ocuparea unui loc de muncă
pentru persoanele reabilitate?
o Instruirea pentru lucru este desfăşurată ca parte a activităţilor care
au loc în spital sau în afara spitalului?
o În ce fel sunt sprijiniţi clienţii după instruirea pentru ocuparea unui
loc de muncă, în aşa numita etapă de tranziţie către piaţa deschisă a forţei
de muncă?
o Există o reţea între unitatea care asigură instruirea pregătitoare
pentru pentru ocuparea unui loc de muncă şi alte companii care operează
în regiune?
o Societăţile ar putea fi folosite ca locuri practice de instruire?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)

10. NEVOIA DE RESURSE UMANE ÎN REABILITAREA
PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
o Există un număr suficient de personal bine instruit?
o Este nevoie de personal specializat, de exemplu, un terapeut
ocupaţional, terapeut prin artă?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
11. NEVOIA DE INSTRUIRE ÎN REABILITAREA
PSIHOSOCIALĂ ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
o Există cursuri de instruire în domeniul reabilitării psihosociale?
o În organizaţia dvs. au fost alocate fonduri special pentru menţinerea
şi dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului?
o Există o cooperare cu alte organizaţii în vederea organizării de
cursuri de instruire în regiunea dvs.?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
12. PLANURILE PENTRU PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII
MINTALE ŞI CAMPANIILOR PENTRU COMBATEREA
STIGMATULUI
o Ce fel de activităţi de promovare a sănătăţii mintale şi campanii
de combatere a stigmatizării ar trebui implementate pentru a schimba
atmosfera din comunităţi şi a ajuta clienţii să trăiască în comunităţi?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
13. SURSELE PENTRU FINANŢAREA REABILITĂRII
PSIHOSOCIALE ÎN REGIUNEA DUMNEAVOASTRĂ
o Cum este realizată finanţarea de servicii în regiunea dvs.?
o Este finanţarea semnificativă astfel încât să facă posibilă dezvoltarea
serviciilor?
o Sunt organizate licitaţii pentru furnizarea serviciilor?
o Este posibil pentru toţi clienţii să participe la reabilitarea psihosocială,
indiferent de zona în care locuiesc?
o Este venitul clienţilor asigurat în timpul perioadei de reabilitare?
1. 2010 (situaţia actuală)
2. 2012 (în viitorul apropiat)
3. 2015 (în viitorul relativ apropiat)
4. 2020 (în viitor)
13. DACĂ TOTUL AR FI POSIBIL, CE FEL DE SERVICII
PRIHOSOCIALE AŢI DORI SĂ EXISTE ÎN ANUL 2020?

3. LINII DIRECTOARE PRACTICE PENTRU PROCESUL DE
PREGĂTIRE A PLANURILOR REGIONALE DE REABILITARE
PSIHOSOCIALĂ
Planul regional pentru reabilitarea psihosocială este un instrument pentru
a ghida în practică activităţile de dezvoltare. Având un acord comun cu
privire la conţinutul planului, sunt necesare abilităţi practice şi activităţi
desfăşurate pentru implementarea planului. De asemenea, este necesară şi
o viziune comună. Instruirea continuă, lucrul în echipă şi vizitele de studiu
sunt o modalitate funcţională de îmbogăţire a cunoştinţelor, de creştere a
motivaţiei şi a înţelegerii cu privire la viitor.
Înainte de a începe sunt recomandaţi următorii paşi practici:
1. Schimbări dorite
2. Metode pentru realizarea schimbărilor
3. Plan de lucru pentru viitor descris pas cu pas
4. Participarea:
4.1. clienţilor
4.2. profesioniştilor
4.3. membrilor familiei
4.4. partenerilor
4. EVALUAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI SI
ACTUALIZAREA PLANULUI PENTRU SERVICII
REGIONALE DE REABILITARE PSIHOSOCIALĂ
Evaluarea şi actualizarea planului regional este un proces continuu ghidat de
propriul plan de lucru al persoanei. Evaluarea se bazează pe feedback-ul scris
si oral şi pe analizarea statisticilor şi registrelor. Se recomandă ca evaluarea şi
actualizarea să se desfăşoare împreună cu echipa şi de asemenea, cu clienţii
şi membrii familiilor acestora. Înainte de a schimba planul este important
să se rezerve suficient timp, deoarece schimbările necesită întotdeauna
un timp destul de îndelungat. Se recomandă să se aştepte cel puţin un an
înainte de actualizarea planului, daca nu s-a întâmplat ceva radical.
La nivel practic, actualizarea planului înseamnă că membrii echipei
analizează fiecare parte a planului şi îţi exprimă părerea. Trebuie analizată
apoi măsura în care au fost îndeplinite obiectivele (membrii echipei
analizează dacă obiectivele au fost îndeplinite). De asemenea, dacă sunt
necesare schimbări clienţii şi membrii familiilor acestora trebuie să fie
consultaţi.

Acest manual face parte dintr-o serie de patru documente publicate în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională RO2007 IB SO 01 „Sprijin pentru finalizarea sistemului integrat de servicii de sănătate mintală”
1. Propuneri de politici viitoare în sistemul de servicii de sănătate mintală
2. Programă de învăţământ, program educaţional de management pentru specialiştii cu rol de conducere în sistemul de sănătate mintală
3. Linii directoare pentru planificarea regională a serviciilor de reabilitare psihosocială
4. Set de instrumente de terapie ocupaţională pentru sănătatea mintală

Proiect twining Austria

Pagina in constructie.